Psiho-drama este caracterizată de utilizarea în mod terapeutic a unor procese specifice dramaturgiei (teatrului), printre care se numără jocul de rol, naraţia şi improvizaţia, pentru a îmbunătăţi stima de sine, pentru însuşirea unor comportamente pozitive, pentru a facilita dezvoltarea personală, pentru a îmbunătăţi stima de sine, şi pentru a consolida un sistem decizional pro-activ necesar în procesul de recuperare.
Psiho-drama este reprezentată printr-o abordare experenţială, activă prin care terapeutul ghidează clientul spre a depăşi blocaje emoţionale, probleme psihice, traume, probleme familiale, sociale, educaţionale şi chiar vocaţionale. Procesul psiho-dramatic conduce clienţii către setarea unor obiective şi către atingerea acestora, prin însuşirea de noi abilităţi pentru exprimarea emoţiilor, pentru îmbunătăţirea relaţionărilor interpersonale şi prin explorarea diferitelor roluri pe care clientul şi le însuşeşte în viaţa personală.
Cum funcţionează psiho-drama pentru persoanele cu adicţii?
Psiho-drama promovează medii în care persoanele dependente pot să îşi exprime în mod deschis emoţiile, să dezvolte abilităţi de comunicare, să realizeze conexiuni interioare. Este deosebit de eficientă în terapia dependenţelor, întrucât oferă clienţilor oportunitatea de a se poziţiona în diferite situaţii în care să poată exersa noile comportamente necesare pentru menţinerea abstinenţei.
Prin exerciţii de joc de rol şi de improvizaţie, clienţii sunt ajutaţi să depaşeasca stadiul de negare şi de falsă justificare a consumului, prin confruntarea directă a efectelor negative ale consumului, expunându-se în situaţii similare celor din viaţa reală. Totodată, clienţii sunt expusi, în cadru controlat, în situaţii în care obişnuiau să consume, fiind astfel ajutaţi să îşi construiască strategii eficiente de menţinere a abstinenţei,prin exersarea noilor tipare comportamentale.
Psiho-drama are urmatoarele beneficii:
- Îmbunătăţirea stimei de sine şi auto-disciplina. Persoanele cu adicţii se comportă deseori în raport cu “etichetele” pe care le primesc din partea societăţii, familiei, colegilor şi chiar pe care şi le atribuie singuri. Prin interpretare de rol, clienţii îşi redescoperă potenţialul, umanitatea, punctele forte şi valorile.
- Îmbunătăţirea abilităţilor sociale de comunicare. Clienţii au oportunitatea de a crea noi relaţii sociale, începând cu membrii grupului de terapie, în pregătirea pentru reabilitarea relaţiilor distruse în trecut şi de stabilirea unor noi relaţii pozitive.
- Însuşirea unui nou stil de viata. Prin exersarea comportamentelor constructive, clienţii îşi însuşesc abilităţile necesare pentru obţinerea şi menţinerea unui loc de munca, pentru menţinerea abstinenţei sau pentru a contribui productiv în comunitate.
- Îmbunătăţirea conştientizării efectelor negative ale adicţiei asupra organismului, minţii, familiei şi comunităţii.
Pe vremea cand îmi săvârșeam pedeapsa în închisoare, am întâlnit multe persoane care erau închise pentru fapte săvârșite sub influența substanțelor, împotriva celor dragi. Una dintre ele (îi vom spune Amber) a jefuit casa bunicii sale cât timp era sub influența pastilelor. A furat toate bijuteriile din casă, un laptop și un televizor, după care a amanetat toate obiectele pentru mai puțin de 200 de euro.
Bunica lui Amber o crescuse de mică și muncise din greu pentru a-i oferi un trai decent – așa deci, de ce a trădat-o Amber intr-un asemenea mod? Amber, cea pe care o cunosc acum, este o persoană integră (acum, că este abstinentă), iar faptul că comisese o așa infracțiune pare de necrezut.
Situația lui Amber ilustrează perfect de ce este important să separăm comportamentul asociat adicției de persoana dependentă. Oamenii nu sunt definiți de dependența acestora.
Dependența..mai mult decât ceea ce pare la prima vedere
Dependența este o afecțiune cronică ce “scurtcircuitează” creierul, afectându-i atât structura cât și modul în care funcționeaza. Adicția alterează profund modul in care persoana gândește, mai întâi afectând modul in care creierul percepe plăcerea urmând ca până in final să conduca persoana către comportamente compulsive – în ciuda oricăror consecințe negative.
Din cauza modificărilor marcante în gândirea și comportamentul dependentului, acesta ajunge să se transforme într-un străin pe care familia și prietenii nu-l recunosc și cu siguranță îl displac.
Pentru persoanele din jur, soluția poate părea simplă: “Renunță! Nu mai consuma! Oprește-te o dată si pentru totdeauna, fără a mai privi în urmă”. Dar dependentul este controlat de o nevoie imperioasă de consum, atât din punct de vedere psihologic, cât si fizic.
Drogurile influențează producerea unei substațe secretată în mod normal în creier, care se numește DOPAMINĂ. Aceasta activează regiunea creierului responsabilă de resimțirea plăcerii. In timp, organismul se obișnuiește atât de mult cu prezența drogului, încât nu mai poate secreta dopamină prin propriile mecanisme, ajungând ca absența drogului din organism să producă efecte secundare neplăcute – sevrajul. În unele cazuri, sevrajul este atât de puternic, încât poate produce convulsii si chiar poate provoca moartea.
Nu abandonați o persoană dependentă
Odată ce devine dependentă, relația persoanei cu drogul devine cea mai importantă din viața acesteia. Orice factor care poate pune în pericol această relație – cum a fost bunica, în cazul lui Amber – va fi privit ca pe o amenințare și eliminat.
Este important de știut că persoana dependentă nu îi rănește pe cei dragi în mod intenționat, deși așa poate părea din exterior. Amber nu a furat din casa bunicii pentru că a dorit să pună mai presus drogul decât persoana mult iubită, a acționat astfel deoarece, în mintea ei, părea că este nevoită. Din punctul de vedere al lui Amber, era o situație de viață și de moarte. Ea nu putea percepe că avea posibilitatea de a alege – devenise lipsită de putere în fața adicției.
În realitate, să iubești o persoană dependentă este, de cele mai multe ori, dureros. Dar este important să realizăm că o persoană dependentă nu mai este capabilă să fie în controlul propriilor decizii. Persoana pe care o iubești și pe care o cunoști încă există – dar este nevoie de determinare şi de angajament pentru recuperare.
Nu renunța la persoana dependentă, aceasta are nevoie de susținerea celor apropiați mai mult ca niciodată. În perioadele de stres şi furie, încercați să faceți distincția între comportamentul asociat adicției și persoana pe care o cunoașteți și iubiți.
În tratamentul adicţiilor, melo-terapia este recomandată ca o modalitate adjunctă, cu grad mare de adaptabilitate, în abordarea holistică de tratare a adicţiilor (James, 1988a; Treder- Wolff, 1990a).
Terapia prin muzică se desfasoară în două abordari: terapia activă (clienţii folosesc instrumente muzicale în desfăşurarea diferitelor exerciţii terapeutice, sub coordonarea terapeutului) şi terapia pasivă (exerciţii terapeutice care includ audiţie muzicală).
Melo-terapia se adresează atât adicţiei ca atare, cât şi afecţiunilor secundare, cauzate de consum, având capacitatea de a se plia pe o mare varietate de obiective individuale ale clienţilor. Terapia prin muzică vine în întâmpinarea principalelor probleme ale persoanelor dependente: explorarea sentimentelor şi emoţiilor, lipsa stimei de sine, dificultatea de a petrece timpul liber în mod constructiv sau pierderea identităţii de grup, ajutând la spargerea tiparelor de comportament adictiv.
Meloterapia are un impact puternic asupra clientului, atât prin caracterul social al muzicii, prin mesajul muzical cât şi prin asocierile interioare pe care clienţii le realizează cu diferite melodii sau stiluri muzicale.
Terapia prin muzică facilitează recunoaşterea unor probleme şi credinţe comune, deschizând căi de comunicare necesare atât pentru interacţiunea în grup, cât şi pentru dezvoltare personală. Procesul melo-terapeutic vine în sprijinul clienţilor, îmbunătăţind clădirea relaţiilor inter-personale, exprimarea sinelui, gândirii creative, alegerea comunicării în pofida izolării şi conştientizarea problemelor consumului în pofida negării.
În tratamentul adicţiilor, terapia prin muzică are aduce multiple beneficii:
- Îmbunătăţirea percepţiei emoţiilor şi distrugerea mecanismelor de apărare
Emotiile şi trăirile persoanelor depedente sunt, de multe ori, un mister şi pentru ele însele. Deseori, persoanele cu adicţii dezvoltă mecanisme psihologice de apărare care includ raţionalizarea (falsa justificare a unor atitudini, credinţe sau comportamente inacceptabile, spre a le face tolerabile pentru propria persoană), minimalizarea, manipularea, proiecţia (atribuirea responsabilităţii pentru diferite situaţii neplăcute sau stresante unor factori externi – “destin”, “ceilalţi”), minciuna sau negarea. Terapia prin muzică s-a dovedit a fi extrem de eficientă în ruperea acestor mecanisme de apărare, mai mult având rolul de a ajuta clienţii în recunoaşterea şi conştientizarea emoţiilor. - Promovarea auto-conştientizării şi exprimării sinelui
Exprimarea emoţiilor, a sentimentelor şi a trăirilor interioare pe care persoanele dependente învaţă să le recunoască şi să le conştientizeze reprezintă un pas important în câştigarea auto-conştientizării şi în asumarea responsabilităţii pentru propria dependenţă şi pentru procesul de recuperare. Meloterapia oferă oportunitatea evocării emoţiilor într-un mediu constructiv, permiţând individului să se exprime prin proiectarea în muzică. De asemenea,prin analiza versurilor clienţii pot învăţa noi strategii de comunicare şi pot recepta validare pentru propriile emoţii. - Creşte coeziunea grupului şi interacţiunile inter-personale
Un element cheie în programul de tratament al dependenţelor este dezvoltarea unei interacţiuni de grup pozitiv. În etapele iniţiale ale terapiei, clienţii pot avea tendinţa de izolare de grup, cauzată de lipsa de încredere în persoanele din jur sau de inabilitatea acestora de a interacţiona cu alte persoane. Participarea clienţilor în grup poate fi limitată de fazele iniţiale de negare a problemei (precontemplare). Meloterapia este modalitatea principală de angajare în tratament, de comunicare cu ceilalţi membri ai grupului prin intermediul muzicii.
O varietate de activităţi melo-terapeutice poate consolida unitatea grupului, facilitând totodată abilitatea clienţilor de a utiliza grupul pentru propria recuperare - Facilitarea relaxarii şi reducerea stresului
Comportamentul adictiv şi recuperarea sunt în strânsă legatură cu managementul stresului prin două aspecte:
(a) comportamentul de dependenţă poate fi cauzat sau exacerbat de incapacitatea de adaptare la situaţiile de stress
(b) îmbunătăţirea abilităţilor de relaxare ajută clienţii în menţinerea abstinenţei (James, 1988b).
Tehnicile de melo-terapie pot ajuta clienţii în identificarea situaţiilor de risc, stresante pentru propria persoană. Mai mult, clienţii se angajează într-o relaţie mutuală în scopul creării de strategii pentru managementul stressului. În grupurile de melo-terapie, clienţii învaţă tehnici active de relaxare. Melo-terapeutul poate ajuta clienţii să folosească muzica (atât prin ascultare, cât şi prin învăţarea unui instrument) ca activitate de relaxare prin care clienţii işi pot petrece timpul liber în mod constructiv.
Art terapia (terapia prin artă)
Reprezintă un tratament care integrează tehnicile clasice de psihoterapie în procesul creativ al exprimării artistice (Asociaţia Americană de Art Terapie, 2014). Această modalitate de tratament este un element adjuvant extrem de util în tratamentul adicţiilor, fiind eficientă în procesul de reducere a stresului şi a anxietăţii, de rezolvare a conflictelor, de îmbunătăţire a stimei de sine şi a stării de bine, reprezentând o cale pentru dezvoltare personală şi adaptare, pentru dezvoltarea de deprinderi de gestionare a timpului, de formarea de abilităţi şi aptitudini care permit o funcţionare personală flexibilă şi eficientă . Art terapia se bazează pe angajamentul terapeutic, creativ între terapeut şi client, centrat pe procesul de creaţie ca formă de exprimare emoţională. Adesea, terapeutul oferă proiecte artistice specifice, conform planului de tratament special conceput pentru a veni în întampinarea nevoilor individuale ale pacientului, iar alteori procesul de creaţie este liber, spontan. Terapeutul are rolul de a susţine dezvoltarea potenţialului clientului de exprimare.
Rolul terapiei prin artă nu este de a evalua produsul creat din punct de vedere estetic, ci se centrează pe procesul de creaţie, pe experienţa creării ca unealtă pentru dezvoltare personală, transformare, explorare a emoţiilor. Astfel, clientul poate sedimenta informaţiile acumulate în cadrul programului de recuperare.
Mai mult, art terapia aduce beneficii în prevenirea recăderilor, prin vizualizarea de către client a posibililor factori de risc, prin confruntarea posibilelor bariere în calea recuperării, şi in mod special, prin recunoaşterea şi explorarea emoţiilor care reprezintă factori de risc.
Art-terapia este o modalitate de evadare din haos prin regăsirea echilibrului interior, de creştere a participării active şi de angajare în tratament.
Practicarea art-terapiei reprezintă o experienţă plăcută, ce creşte stima de sine a individului, care la nivelul creierului se traduce prin creşterea nivelului de dopamină. Este cunoscut faptul că persoanele dependente au un deficit în secreţia naturală a dopaminei, întrucât creierului îi este dificil să sintetizeze această substanţă în absenţa consumului. Un nivel scăzut de dopamină este asociat cu stări depresive, scăderea puterii de concentrare, dezechilibre emoţionale. Astfel, cu ajutorul beneficiilor art-terapiei, organismul “re-învaţă” să sintetizeze dopamina, acest hormon al fericirii.
Un exemplu de sedinţă de art-terapie:
https://www.youtube.com/watch?v=BN2rTaFUlxs
