Blog

Principalele clase de somnifere:
a)    Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital)
b)    Bromuri, de ex. Adalin (bromuree)
c)    Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
d)    Alte categorii de substanţe, de ex. Distraneurin (clometiazol), utilizat în terapia de dezalcoolizare
e)    Preparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona).
Barbiturice
Barbituricele au fost în trecut unele din cele mai folosite droguri ce deprimă centrii nervoşi. Au fost unele din cele mai răspândite medicamente prescrise pentru inducerea relaxării şi a somnului. Ele pot fi obţinute în mod legal, fiind prescrise de către medic, sau de pe piaţa neagră.
EFECTE
Barbituricele induc un somn asemănător narcozei (suprimă fazele de vis/somn paradoxal).
Efectele fizice produse de barbiturice seamănă cu intoxicaţiile alcoolice, manifestându-se prin vorbire greoaie şi dezorientare.
Efectele secundare nedorite la doze normale sunt rare şi de obicei nu sunt sesizate din cauza acţiunii principale a medicamentului, ele apărând în somn. Pot însă să apară:
•    somnolenţă în timpul zilei;
•    tulburări de echilibru;
•    “stare de beţie”;
•    mersul ebrios;
•    tulburarea capacităţii de discernământ.
Rareori, apar:
•    depresia respiratorie;
•    stare de excitaţie nervoasă;
•    dezorientare (frecvent la persoane mai în vârstă);
•    scaderea temperaturii corpului;
•    tulburări de dinamică sexuală;
•    dureri musculare şi articulare
Barbituricele   scad   atenţia   şi   interferează   cu capacitatea de a conduce un autovehicol.
Consumul concomitent de alcool este cel care evidenţiază sau potenţează în mod periculos aceste efecte adverse, pentru că ambele substanţe trebuie prelucrate de ficat.
POTENŢIALUL DE DEPENDENŢĂ
Consumul de barbiturice poartă cu sine un mare risc de dependenţă, deoarece doza trebuie mărită deja la câteva zile, pentru a atinge efectul iniţial. De asemenea, primele fenomene de sevraj – nelinişte, iritabilitate şi insomnie – apar deja după primele două săptămâni de consum. Barbituricele induc o tulburare severă a caracterului somnului normal, prin faptul că suprimă fazele de vis (somnul paradoxal) necesare păstrării echilibrului psihic.
Consumul pe o perioadă îndelungată induce modificări insidioase de personalitate.
În baza caracterului aproape identic al dependenţei de barbiturice cu cea de alcool, ambele sunt incluse de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în aceeaşi categorie de dependenţă.
INTOXICAŢIA
O supradoză poate duce la
•    dilatarea pupilelor;
•    respiraţie superficială;
•    tegumente umede;
•    slăbire;
•    puls accelerat;
•    comă;
•    moarte.
Intoxicaţia severă rămâne şi azi o metodă răspândită de suicid.
O intoxicaţie acută cu barbiturice va provoca paralizarea progresivă a centrului respirator şi prăbuşirea funcţiilor circulatorii.

SOLVENŢII
În anii 50, inhalarea de “cleiuri” a fost larg raspandita În rândul adolescenţilor suedezi şi americani, adezivii fiind picurati pe batiste, care erau ţinute pe gură sau nas. Periculoasă era mai ales varianta care utiliza pungi de plastic, care poate conduce la moarte, în cazul instalarii rapide a efectului stupefiant şi a intoxicaţiei necontrolabile de către consumator.
Mod de acţiune a solvenţilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei:
– analgezică-este inhibată perceperea durerii, dar şi capacitatea de autocritică şi orientarea în timp şi spatiu;
– excitaţia-tulburarea stării de conştientă, hiperreactivitate;
-toleranţa- tonusul muscular se reduce, starea de conştientă fiind foarte diminuată;
– paralizie.
Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul încearcă să atingă doar primele două stadii. Tinde să atingă acea stare de buimăceală cu tentă euforică, cu o uşoară tulburare a conştientei, în care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e treaz şi în care tensiunile emoţionale şi spirituale sunt aplanate. În această stare, autosugestiile pot deveni “realitate” prin lipsa conştientei ancorate în realitatea obiectivă, astfel încât consumatorul poate crede că e eroul lui preferat din cărţi sau benzi desenate.
În primul stadiu apar greaţa, dureri la nivelul gambelor, sau senzaţia de creier sub presiune.
În cel de-al doilea se descrie receptivitatea crescută la stimuli externi, asociată cu o stare de bine şi sentimentul imponderabilităţii, similar cu starea de ebrietate alcoolică.
Al treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, în care consumatorii cu experienţă îşi “croiesc” anumite vise în timpul zilei.
Al patrulea stadiu este starea de inconştienţă.

Cerc de persoane afectate:
Se remarcă mai ales adolescenţii tineri (10 – 15 ani) din păturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt puţini, dar cu atât mai periclitaţi, deoarece nu acţionează într-un anumit context, îşi păstrează acest obicei multă vreme şi au suferit, de regulă, un traumatism psihic anterior consumului.
Sechele de lungă durată
•    leziuni ale rinichiului;
•    leziuni ale ficatului;
•    leziuni nervoas;
•    leziuni cerebrale.