Blog

          Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanţe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu, sunt necesare, în general, doar cunoştinţe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroinei, însă, este în relaţie directă cu priceperea şi experienţa celui care o prepară. In ciuda unor procedee de bază şi a substanţelor chimice obligatorii pentru obţinerea heroinei, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producţie individuale.

SUBSTANŢE TOXICE UTILIZATE
Dolantina: un antialgic sintetic care acţionează similar cu morfina şi dă, de asemenea, dependenţă.
Codeină:  componentă principală  a  multor sucuri expectorante.
Metadona: opiaceu sintetic cu structură similară heroinei (mijloc de substituţie).
Tilidina: morfină sintetică.
Fentanili :grup de substanţe cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice în medicină, dar şi ca droguri sintetice (heroină sintetică).
FORMA DE PREZENTARE
Heroina nr. 1: pulbere alba, beige-brună sau granule, asemenatoare cu cele de ceai solubil ( heroină din Hongkong), continand heroină.
Heroina nr.2: amestec de morfină şi heroină.
Heroina nr.3: heroină cristalizată cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks).
Heroina nr.4: heroină deosebit de concentrată din Turcia, de puritate de până la 90% (“miere turcească”).
EFECTE
           Starea de “high” durează în mod obişnuit 4-6 ore. Sub influenţa heroinei, pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatia, descreşte activitatea fizică şi apare o stare de rău. Un consumator frecvent, poate să moţăie sau aparent să doarmă şi deseori îşi scarpină sau atinge faţa şi nasul.
Doze mai mari de heroină pot induce somn, vomă şi respiraţie superficială. O supradoză poate cauza o respiraţie superficială şi încetinită, piele umeda, convulsii, comă sau moarte.
Heroina are, practic, acelaşi spectru de acţiune ca şi morfina, în schimb are un efect analgezic(de reducere a durerii) de cinci până la zece ori mai puternic. In acelaşi timp, heroina este şi puternic euforizantă. La fel ca morfina, are urmatoarele efecte:
•    estompează activitatea intelectuală a omului;
•    influenţează starea psihică (elimină frica şi proasta dispoziţie);
•    duce la apariţia unei stări de fericire extremă;
•    da senzatia de satisfacere completă a nevoilor;
•    determina apariţia unui flux dinamic, de plăcere, care cuprinde întreg corpul imediat după injectare.
Totalitatea efectelor resimţite de către cei care consumă aceste droguri se mai numeşte “kick” (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenul sugerează funcţia puternică de amplificare a senzaţiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales dacă sunt administrate injectabil.
Odată cu dispariţia efectului opioid, absenţa stării de fericire este percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
SEVRAJUL
           Fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenţi simt nevoia să-şi reinjecteze heroină din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. De acest fapt se leagă potenţialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece preţul este ridicat şi cantitatea consumată este din ce in ce mai mare, dependentul ajunge sa comită asa numitele “infracţiuni de procurare”. Infracţionalitatea directă şi indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid şi se manifestă mai intens decât în cazul dependenţei de alte substanţe.
Manifestările de sevraj la dependenţa de heroină:
•    transpiraţii, senzaţie de frig, frisoane până la colapsuri circulatorii grave; •    durere la nivelul membrelor(maini, picioare), abdomenului, oaselor şi muşchilor;
•    tulburări de somn persistente;
•    dureri colicative şi crize convulsive.
Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata efectului este de două-trei ore, spre deosebire de morfină, al carei efect este de cinci-şase ore.
INTOXICAŢIA
           Având în vedere marja de siguranţă îngustă a heroinei, adică a diferenţei mici între doza suportabilă şi cea toxică, se constată frecvent intoxicaţia cu heroină, caracterizată prin:
•    pierderea cunoştinţei;
•    depresia respiratorie;
•    colapsul circulator;
•    frecvenţa cardiacă extrem de joasă.
Depresia respiratorie este principala cauză de deces prin supradozare.

POTENŢIALUL DE DEPENDENŢĂ
Capacitatea de a da dependenţă a heroinei este extrem de mare, mai mare decât la orice altă substanţă Administrarea injectabilă a heroinei de şapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependenţa, cu toate consecinţele ulterioare. Inhalarea şi prizarea acesteia duc, de asemenea, la dependenţă.
CONSECINŢE PE TERMEN LUNG
          Dependenţii de heroină prezintă, conform experienţei clinice, o stare generală puternic alterată.
Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
⁃    abcese ale extremităţilor;
– carii dentare şi leziuni asociate;
⁃    reducerea masei musculare;
⁃    leziuni la nivelul picioarelor;
⁃    ulceraţii şi flebite (inflamaţii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare;
⁃    bronşite purulente;
⁃    pneumonii;
⁃    crize psihiatrice/comportament suicidar;
⁃    infecţia HIV;
⁃    tuberculoza;
⁃    hepatita virală A/B/C;
RISCURI
            Heroina este probabil, ca şi alcoolul, cel mai cunoscut drog ca urmare a numărului mare de persoane aflate sub tratament din cauza problemelor asociate consumului.
Riscurile cel mai des întâlnite în plan psihologic sunt următoarele:
•    alterări ale personalităţii;
•    alterări ale gandirii, probleme de memorie;
•    anxietate, stări de tip depresiv;
•    dependenţa psihologică, ceea ce face ca viaţa consumatorului să se desfăşoare în funcţie de această substanţă, “în jurul” acesteia;
În plan fizic:
•    scăderea în greutate;
•    constipaţie;
•    carii dentare;
•    anemie;
•    inhibarea apetitului sexual;
•    pierderea ciclului menstrual;
•    infecţii diverse, hepatită, endocardită asociate cu condiţiile igienico-sanitare în care se desfăşoară consumul şi cu stilul de viaţă al consumatorului;
•    lăcrimare, transpiraţie, sangerarea nasului, insomnie, greaţă şi voma, diaree, febră, dureri musculare, ca urmare a unei dependenţe puternice însoţită de un neplăcut sindrom de abstinenţă dacă se suprimă consumul sau se administrează doze inferioare celor cu care a fost obişnuit organismul consumatorului de heroină.