Blog

Mescalina, LSD şi ciupercile sunt stupefiante care provoacă halucinaţii, adică distorsionări puternice ale felului în care o persoană percepe realitatea. Consumatorul de halucinogene vede, aude şi simte lucruri care par reale, dar care de fapt nu există. Unele dintre aceste substanţe, pot provoca şi rapide schimbări de dispoziţie (ex.: consumatorul trece în scurt timp de la o stare de bucurie la o stare de furie).
1. L.S.D. (Acid lisergic dietilamid, LSD-25, “acid”,”timbru”,”microdot”,”zahăr”,” soare galben”) este un produs chimic care a fost sintetizat pentru prima oară în 1938 de către Albert Hofmann – un chimist care lucra pentru compania elveţiană de produse farmaceutice Sandoz şi care, de fapt, căuta să obţină un produs care să stimuleze activitatea sangvină.
FORMA DE PREZENTARE
LSD este produs sub formă de cristale, care ulterior sunt zdrobite şi transformate în pudră. Din pudră de LSD (amestecată cu alte substanţe) sunt produse pastile numite “micropuncte” sau mici pătrate gelatinoase (“ochiuri de geam”).
Există mai multe feluri de LSD (în diverse compoziţii), conţinând de cele mai multe ori şi alte substanţe cum ar fi amfetaminele, ecstasy sau stricnina. Compoziţia acestuia influenţează şi efectul pe care drogul îl va avea asupra utilizatorului.
Cele mai cunoscute variante de LSD:
Happy Faces: NumeLE unui produs “underground”;
Mim-Trips: Substraturi de dimeniuni minuscule (de ex. gelatine), impregnate cu LSD şi care, datorită dimensiunii lor reduse, se pretează foarte bine la traficul ilegal.
Purple Haze: Variantă de LSD, denumită astfel după o piesă de muzică rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la rândul său mare consumator şi victimă a drogurilor.
Sunshine Explosion/ Comic-Trips: Nume de fantezie a unui produs deosebit de puternic.
EFECTE:
Efectele LSD pot dura între 4 şi 12 ore, dar uneori se pot prelungi la câteva zile sau luni. Substanţele halucinogene (inclusiv LSD) sunt liposolubile, adică rămân pentru un timp în ţesutul adipos al organismului. Unii utilizatori declară că au retrăit aceleaşi senzaţii din timpul “călătoriei” chiar şi la câteva luni după ce consumaseră ultima oară un produs halucinogen.
Administrat oral, efectul LSD începe să se instaleze după circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute.

Efecte fizice pe termen scurt:
•    dilatarea pupilele, ceea ce poate duce la sensibilitatea la lumina;
•   ameţeală, slăbiciune, somnolenţa;
•    greaţă şi vărsături;
•   hipervigilenţă  şi  hiperactivitate  musculară reflexă;
•    hipertensiune;
•    scăderea temperaturii corpului;
•    transpiraţie şi tremur;
•    contracţii ale uterului;
•    “piele de găină”;
•    creşterea glicemiei;

În faza halucinatorie, deşi toxicomanii sunt aproape întotdeauna conştienţi de faptul că impresiile trăite nu sunt reale, apar efecte psihologice pe termen scurt:
•    confuzii de percepţie şi de gandire;
•    sinestezie (senzaţia de a “mirosi/vedea” sunete, de a “auzi/mirosi” culori);
•    eliberarea de stres prin râs sau plâns;
•    halucinaţii vizuale;
•    repetarea unor percepţii mai vechi;
•    imposibilitatea de a îndeplini sarcini de rutină;
•    pierderea percepţiei timpului şi spaţiului;
•    dificultate în distingerea diferenţelor dintre ficţiune şi realitate;
•    senzaţii intense şi imagini de beatitudine;
•    atacuri de panică;
•    schimbări de dispoziţie (trecere de la fericire la frică, furie, iritare);
•    abilitatea de a judeca raţional şi de a vedea pericolul este tulburată, făcând consumatorul susceptibil de acte de autoagresiune;
•    senzatia de noutate absolută;
•    percepţia distorsionată a mărimii şi formei obiectelor, a mişcărilor, culorilor, sunetelor, atingerii.
După o “călătorie” cu LSD, consumatorul poate să sufere de anxietate şi depresie pentru o perioadă variabilă de timp.
TOLERANŢA:
Toleranţa se instalează destul de rapid, existând pericolul dependenţei psihice.

RISCURI:
a)    Riscuri fizice/biologice
Au fost descrise malformaţii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii.
b)    Pericole/riscuri psihice imediate
Deoarece în episodul de stupoare dată de LSD se amplifică starea psihică preexistentă, o stare depresivă înainte de consum poate degenera într-o experienţă denumita “horror-trip”. Astfel, pot apărea stări de anxietate a căror durată se întinde pe mai multe ore. Persoana afectată se comportă ca un bolnav psihic (de regulă, ca în cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii), însă trebuie luat în calcul faptul că astfel de reacţii psihotice apar numai la cei predispuşi la astfel de tulburări.
Riscul cel mai mare îl prezintă tentativele de suicid – de exemplu săritura din geam, persoana  având convingerea că poate zbura.
c)    Psihoza de reevocare (flashback)
În acest caz, este vorba de o stare asociată cel mai adesea cu trăiri intense de frică şi dezorientare, ce poate apărea la săptămâni sau luni după consumul propriu-zis al LSD-ului şi care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot apărea stări anxioase, de paranoia şi halucinaţii, ce pot debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauză (conducerea unui automobil), ceea ce duce la apariţia unor situaţii dintre cele mai periculoase.
d)    Pericole ce apar la consumul cronic
La LSD nu apare dependenţa fizică, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj.
Utilizarea frecventă de LSD poate duce la apariţia blocării respiraţiei, a crizelor de hipertensiune arterială, a convulsiilor, dar şi a riscului de sinucidere. În cazul supradozei de LSD şi de alte halucinogene, utilizatorul suferă puternice alterări ale percepţiei asupra mediului înconjurător. Aceste alterări pot împinge consumatorul la acţiuni necontrolate care duc de multe ori la accidente în urma cărora survine moartea. În afară de comportamentul autodistructiv, supradoza de halucinogene poate provoca: creşterea temperaturii corpului, hemoragie, comă.

2. CIUPERCI HALUCINOGENE  (“ciuperci magice”- de ex. Psilocibina)
Exista mai multe tipuri de ciuperci halucinogene, printre care cele mai cunoscute sunt:
1.    “Pălăria libertăţii” este mică şi maron cu o proeminenţă mai închisă la culoare în vârf. Are un picior lung, cu un mic guleraş la nivelul pălăriei.
2.”Agarul zburător” este o ciupercă frumoasă, cu pălăria roşie cu pete albe (e foarte des întâlnită în cărţile ilustrate cu poveşti pentru copii).

EFECTE:
Efectul psilocibinei este asemănător cu cel al LSD-ului, caracterizându-se prin:
•    halucinaţii vizuale;
•    modificări ale perceperii culorilor;
•    modificări ale stării psihice şi emoţionale;
•    impresia reamintirii şi conştientizării a unor trăiri uitate din vremuri trecute;
•    schimbare profundă a perceperii timpului şi spaţiului;
•    perceperea propriului corp distorsionat în mod bizar;
•    atenţie extrem de focalizată;
•    modificările stării de conştientă sunt doar uşor schiţate.
La doze mai mari, tulburările de percepţie a timpului sunt mai pronunţate, perceperea dimensiunii spaţiului este modificată şi mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are un efect asemănător LSD-ului.

RISCURI:
Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar “călătoriile” pot fi mai intense. Dozele mari produc halucinaţii.
Dacă consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemulţumit, “călătoriile mintale” pot fi extrem de neplăcute, caracterizate prin frică intensă, putând evolua în timp către un episod psihotic.
Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameţeală, dureri de stomac şi senzaţie de vomă.
DEPENDENŢA ŞI INTOXICAŢIA
Ciupercile nu creează dependenţă fizică sau psihică, dar consumul îndelungat poate duce la toleranţă (aceeaşi cantitate de ciuperci nu mai provoacă efecte la fel de intense). Din cauza toleranţei, consumatorul îşi creşte doza şi în astfel de momente poate suferi o intoxicaţie manifestată prin:
•    greaţă;
•    vomă;
•    sentimente puternice de anxietate;
•     viziuni înspăimântătoare şi traumatice.

3. MESCALINA
In 1897, chimistul german Arthur Heffter a izolat şi extras substanţa numită mescalina din peyote – un cactus care creşte mai ales în Mexic şi care, cu sute de ani în urmă, era consumat de către azteci, fiind considerat plantă sacră. Mescalina poate fi atât extrasă din peyote, cât şi produsă în mod sintetic.

FORMĂ DE CONSUM
Mescalina sintetică este de obicei ingerată sub formă de pudră (albă sau colorată), de pastile sau de lichid. Mescalina naturală este comercializată de obicei sub formă de capsule.
EFECTE
Efecte fizice:
•    dilatarea pupilelor;
•    creşterea temperaturii corpului;
•    destinderea muşchilor;
•    greaţă;
•    vomă.
Efecte psihologice:
•    euforie;
•    “încrucişarea” percepţiilor;
•    halucinaţii vizuale;
•    tulburări de concentrare;
•    diminuarea memoriei de scurtă durată.