Cocaina este cel mai puternic stimulent al sistemului nervos central, care poate fi găsit în natură. Frecvent, se întâlneşte sub formă de hidroclorit de cocaină, o pulbere cristalină albă, extrasă din frunzele plantei de Erythroxylon coca, care creşte în America de Sud.
Frunzele de coca, supuse diverselor procese de prelucrare chimică dau naştere mai multor derivaţi:
Clorhidratul de cocaină: este forma principală de consum în Europa, cunoscută popular drept cocaină, ce se prezintă sub forma unei pulberi cristaline, de culoare albă, asemănătoare zăpezii, ceea ce i-a atras si denumirea de “zăpadă” ( pudră, gheaţă, Albă ca Zăpada, etc).
Sulfatul de cocaină (pasta realizată din planta de coca), cunoscut sub denumirea de crack, care se fumează în combinaţie cu tutun sau marijuana.
Cocaina bază: se obţine din clorhidratul de cocaină ( cocaină pudră ) printr-un proces ce cuprinde mai multe etape.
Cocaina bază şi crackul sunt substanţe toxice cu consecinţe grave asupra consumatorilor. Efectele negative lovesc nu numai pe cei care şi le administrează, ci şi pe familiile acestora, mediul de muncă şi societatea, ca urmare a aparitiei violenţei. Copii sunt adeseori victimele părinţilor toxicomani, fiind afectaţi fie în perioada prenatală, fie ulterior, datorită comportamentului agresiv al celor ce le-au dat naştere.Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consumă, de regulă, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Unii consumatori îşi injectează în mod conştient amestecuri de cocaină şi heroină – aşa-numitul “speed-ball”. Au fost însă înregistrate şi cazuri în care toxicomanilor li s-a vândut “speed-ball” în loc de cocaină pură. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenţa de heroină a consumatorului de cocaină, fără cunoştinţa şi voinţa acestuia.
Cannabisul este o plantă din a cărei răşină, frunze şi flori se obţin substanţele psihoactive cele mai cunoscute şi mai folosite dintre toate drogurile ilegale. Derivaţii cei mai cunoscuţi ai cannabisului sunt haşişul şi marijuana.
Haşişul se prepară plecând de la răşina înmagazinată în florile plantei de gen feminin, presată până când devine o pastă compactă, de culoare maro, cu aspect de ciocolată. Concentraţia de substanta activa este superioară celei existente în marijuana, de aceea potenţialul de toxicitate este mai mare. Haşişul este prin definiţie mai puternic (până la 26%) decat marijuana.
Marijuana se prepară prin măcinarea florilor, frunzelor şi tulpinilor uscate. Ambele preparate se fumează sub formă de ţigări în combinaţie cu tutun blond, purtând denumiri ca: joint, ţigări de haşiş, ţigări de marijuana. Marijuana conţine în mod normal între l şi 5% substanta activa, dar tehnicile moderne de creştere au mărit procentul la 10-15%.
Marijuana este un halucinogen mediu care are efectele antidepresive şi dezinhibitoare ca şi alcoolul, fiind cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi mult mai periculos decât cred cei mai mulţi consumatori.
Haşişul este răşina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor plantei. Efectele acestuia şi ale uleiului de haşiş sunt aceleaşi cu ale marijuanei, dar ele pot fi mai intense datorită concentraţiei mult mai mari a substanţelor active. Uleiul de haşiş este un produs concentrat ce are conţinut ridicat de THC, care în general variază între 40% şi 90%. HONEY OIL este un tip specific de ulei de haşiş extras din părţile cele mai puternice ale plantei de cannabis. În mod obişnuit, uleiul de haşiş este un lichid negru şi vâscos.
SUBSTANŢE ACTIVE
Tetrahidrocanabinoidele (THC) sunt principalele substanţe psihoactive producând un efect euforic. Alte tipuri de substanţe active provoacă o stare de moleşeala şi meditaţie.
OPIUMUL. Cultivarea macului (papaver somniferum), din care se extrage opiumul, se face pe suprafeţe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu şi îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovalară ce conţine seminţele acesteia. În urma unei maturări de circa 10 zile, se recoltează un latex alb, lăptos. Prin uscare, acesta se colorează spre maron şi se întăreşte, dobândind o consistenţă asemănătoare cauciucului. Această formă brută a opiumului se modelează în bulgări sau aşa-numite “pâini”. Culoarea oscilează între maron şi negru. După prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut, injectat sau fumat.
SUBSTANŢE ACTIVE
Opiumul conţine aproximativ 40 de substanţe active diferite, componentul principal fiind morfina.
Morfina este principalul agent activ din opiu, concentraţia sa în extractul de opiu fiind de 8-14%.
FORME DE PREZENTARE:
După extracţie, se prezintă ca o pulbere granuloasă, albă, bej, maroniu sau roz.
EFECTE:
– anulează senzaţia dureroasă;
– efect antitusiv marcant;
– scade temeratura corpului (la doze mari);
– determină bronhospasm (efect pronunţat la astmatici) şi secreţia gastrică;
– creşte tonusul musculaturii stomacului, secreţia pancreatică şi intestinală, scade constipaţia;
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanţe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu, sunt necesare, în general, doar cunoştinţe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroinei, însă, este în relaţie directă cu priceperea şi experienţa celui care o prepară. In ciuda unor procedee de bază şi a substanţelor chimice obligatorii pentru obţinerea heroinei, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producţie individuale.
Ecstasy este unul din cele mai periculoase droguri care ameninţă tinerii din ziua de astăzi. Acesta este considerat periculos şi datorită faptului că nu se pot controla substanţele pe care le conţine deoarece fabricanţii acestui drog găsesc greu ingredientele necesare şi amesteca aditivi de substituţie, rezultând astfel amestecuri toxice foarte dăunătoare sănătăţii cu efecte necunoscute.
COMPOZIŢIE
Ecstasy este o substanţă chimică sintetică care poate fi extrasă din uleiul esenţial de sassafras (specie de foioase din America de Nord şi Asia de Sud Est) .
Amfetaminele sunt substanţe psihostimulente, produse pentru prima dată la sfârşitul secolului XIX, în laboratoare chimice. Scopul iniţial al acestui medicament a fost de a înlătura oboseala soldaţilor pe câmpul de luptă. Senzatia de energie resimţită de consumatori, a condus la utilizarea denumirii, în limbaj comun, ca “speed” (engl.viteză).
COMPOZIŢIE
În principal, Amfetaminele sunt derivaţi ai adrenalinei, dar se adaugă în compoziţie multiple alte substanţe periculoase. Acestea sunt larg răspândite în lume pentru cure de slăbire şi pentru creşterea performanţelor intelectuale şi fizice.
Este găsit sub formă de pulbere, ambalat în capsule sau comprimate.
Mescalina, LSD şi ciupercile sunt stupefiante care provoacă halucinaţii, adică distorsionări puternice ale felului în care o persoană percepe realitatea. Consumatorul de halucinogene vede, aude şi simte lucruri care par reale, dar care de fapt nu există. Unele dintre aceste substanţe, pot provoca şi rapide schimbări de dispoziţie (ex.: consumatorul trece în scurt timp de la o stare de bucurie la o stare de furie).
1. L.S.D. (Acid lisergic dietilamid, LSD-25, “acid”,”timbru”,”microdot”,”zahăr”,” soare galben”) este un produs chimic care a fost sintetizat pentru prima oară în 1938 de către Albert Hofmann – un chimist care lucra pentru compania elveţiană de produse farmaceutice Sandoz şi care, de fapt, căuta să obţină un produs care să stimuleze activitatea sangvină.
