Psihoterapia, la fel ca medicina, are diferite ramuri. Un absolvent al facultatii de psihologie poate alege dintr-o multitudine de specializari in psihoterapie. Fie ca este vorba de hipnoza ericksoniana, integrativa, cognitiva, psihanaliza etc… sunt peste 300 de tipuri de formari in psihoterapie. Dar sunt toate bazate pe argument stiintific?!
Reticenta populatiei in ceea ce inseamna psihoterapia, cel putin in Romania, este bazata pe doua criterii: slaba calitate a actului terapeutic si lipsa de interes informational al cetatenilor.
Vom discuta acum doar despre primul aspect.
Din acest spectru larg de optiuni de formare in psihoterapie, o persoana poate opta pentru una sau mai multe formari. La fel ca in medicina, o persoana poate face unul sau mai multe rezidentiate, specializandu-se.
“Un psihoterapeut nu are cum sa faca rau clientului” – adevarat sau fals?
Problema apare in momentul in care o persoana face o formare in psihoterapie, are drept de libera practica si incepe sa scindeze in constientul si subconstientul clientului fara sa-si asume responsabilitatea actului terapeutic. In momentul in care apare un blocaj in demersul terapeutic, sunt psihoterapeuti care paseaza responsabilitatea pe umerii clientului, gasind tot felul de scuze: “Clientul este rezistent”, “Clientul are mecanisme de aparare prea puternice”, “Clientul nu este inca pregatit”. Orice tertip pentru a nu-si asuma responsabilitatea actului terapeutic.
Unul dintre formatorii mei imi spunea ca un psihoterapeut nu are cum sa faca rau clientului, orice metoda terapeutica ar aplica. Dupa mult timp, mi-am dat seama de acest neadevar. Clientul incredinteaza terapeutul cu autoritatea de a-l ajuta in depasirea unei probleme, creandu-si diferite asteptari. De multe ori, clientul ia drept bun ceea ce spune psihoterapeutul, iar atunci cand acesta are o viziune non-stiintifica, cu siguranta poate face rau.
Exista terapeuti care se detaseaza de poteca stiintifica, mergand pe una filosofica, aplicand metode esoterice. Orice terapeut care se respecta, nu va apela la astfel de metode si nu isi va argumenta “ca unii oameni au nevoie de asta”. Un terapeut functional pentru client, si spun asta pentru ca sunt terapeuti care sunt functionali doar pentru ei sau pentru portofelul lor, spunandu-le clientilor doar ce vor sa auda. Psihoterapeutul centrat pe client va aduce in cadrul terapeutic metode si tehnici validate, procese ce ofera clientului un insight real, ce il va centra pentru a putea face alegeri functionale in viata lui. Terapeutul nu da sfaturi, nu iti spune ce sa faci, nu ia decizii pentru tine.
Povestea lui Marius…
Imi amintesc de un caz, o persoana avand o problema in ceea ce inseamna abuzul de jocuri de noroc. Pentru a-i pastra anonimatul, ii vom spune Marius.
Marius vine in terapie spunand ca are o problema: cand detine o suma mai mare de bani, nu se poate controla sa nu joace. El vine reticent si cu un oarecare scepticism in ceea ce inseamna psihoterapia. Dupa o anamneza amanuntita am inteles si de ce!
Marius fusese la un psihoterapeut pentru problema sa cu jocurile de noroc. Terapeutul a venit cu o ipoteza care afirma ca problematica jocului compulsiv se datoareaza distantarii dintre Marius si sotia sa, acesta apeland la orice tertip pentru a face rost de bani in scopul de a juca. Astfel, Marius ii ascundea sotiei adevarul despre sumele de bani pierdute, dezvoltand un comportament antisocial si cateodata violent. Terapeutul il ajuta pe Marius sa accepte situatia si il ghideaza in demersul de a impartasi sotiei nebuloasa in care se afla, spunandu-i ca aceasta este solutia pentru depasirea problemei dependentei de jocuri de noroc.
Zis si facut! Marius ii povesteste sotiei tot procesul despre minciuni, banii lipsa si datorii, in speranta ca asa va scapa de problema. Sotia asculta cu intelegere gravitatea situatiei, pe un fond empatic, incercand sa fie alaturi de Marius in a gasi solutii pentru a iesi din acest impas financiar. Marius merge la psihoterapeut, bucuros ca a fost inteles de sotie, eliberat de stresul masiv acumulat de-a lungul consumului. Terapeutul il felicita, si ii spune ca de acum inainte nu trebuie sa-si mai faca griji in ceea ce inseamna consumul abuziv de jocuri de noroc, deoarece s-a distantat de problema, verbalinzand-o cu sotia, si astfel situatia s-a rezolvat.
Trei luni Marius nu a jucat.
In a patra luna, Marius a pierdut la ruleta cateva sute de milioane. Aici ne dam seama de greseala terapeutica. Problema este atat la Marius, cat si la terapeutul care a venit cu o ipoteza gresita. Psihoterapeutul nu a stiut ce inseamna dependenta de jocuri de noroc, nu a stiut ca este o boala a creierului care il face pe individ sa nu mai reactioneze in conformitate cu ceea ce il inconjoara, adoptand o abordare gresita. Conform DSM IV, dependenta de jocuri de noroc era atribuita unei tulburari de impuls, in DSM V este catalogata ca o dependenta, la fel cum este dependenta de alcool sau droguri. Asadar putem observa cele doua aspecte ale lipsei de informare: unul al clientului, el neinteresandu-se despre ceea ce i se intampla, si al doilea, al terapeutului care nu stie sa trateze o problema.
Clientul are alegerea si posibilitatea de a intreba orice psihoterapeut daca are competente in problema cu care se confrunta. Este absolut normal ca o persoana care intra in terapie sa intrebe care va fi demersul psihoterapeutic ce se va aplica in sedinte, sa ceara si sa ofere feedback. Psihoterapia nu inseamna vindecare cu anse, “Inspira mov, expira negru”, nu inseamna a povesti problemele la o cafea.. Psihoterapia este o stiinta bazata pe mecanisme comportamentale studiate care ghideaza omul inspre functionalitatea acestuia in raport cu sine si cu societatea.
Autor:
Miu Florian Viorel
Psihoterapeut, Psiholog clinician
In cadrul tratamentului, clientii invata noi modalitati de a se comporta si de a se exprima. Impreuna cu terapeutii PROSALVITA, clientii isi gasesc si isi dezvolta resursele interioare pentru a depasi nevoia de consum. A.M., dependent de etnobotanice ne vorbeste in versuri de hip-hop despre experienta lui in centru:
Dau rima din stradă,
Fac asta de mic,
Poate te regăseşti aici pe beat..
Că nu-mi dădeam seama
Bagam ca nebunu
Cui după cui,
Junky strigă nebunu
Dar ma ţin tare, fără legale
Deaia-s aici
Prosalvita-n picioare!
Prosalvita, primul centru privat pentru tratarea dependențelor din zona Brăila-Galați, care trage semnalul de alarmă asupra problemei consumului abuziv de etnobotanice!
În anul 2015, numărul persoanelor din Galați care au apelat la serviciile de Urgență în urma consumului de droguri s-a triplat în comparație cu anul precedent, iar vârsta de debut al consumului este de numai 10-11 ani. În topul celor mai des utilizate droguri de către tineri se află substanțele noi cu proprietăți psihoactive – etnobotanicele.
Fiind foarte ieftine și ușor de procurat, aceste substanțe intră pe piață în special în rândul tinerilor, creând o “epidemie” de stare de bine imediată. Adolescenții, resimțind deseori presiuni sau frustări pe plan familial, școlar sau social (grup de prieteni), neavând resursele necesare de a găsi mecanisme de coping, pot fi tentați să apeleze la consumul de etnobotanice ca o soluție de moment, soluție cu efecte devastatoare atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Ne dorim să promovăm noi resurse împotriva consumului de droguri, atât prin creșterea gradului de conștientizare a efectelor consumului, cât și prin înțelegerea corectă a modului de instalare și de manifestare a dependenței. Este important să găsim modalități prin care să abordăm corect această problemă, atât în ceea ce privește prevenția, cât și în situația existenței consumului. Fie că ne aflăm în postura de profesor, părinte sau prieten, implicarea noastră contează!
Vă invităm sămbătă, 18 iunie 2016, la sediul nostru din str. Mihai Eminescu, nr. 23 din Galați pentru a discuta deschis despre aceste probleme în cadrul workshop-ului “Consumul abuziv de etnobotanice. Efecte și consecințe”.
Psihoterapeutul Florian Viorel MIU, coordonatorul centrului PROSALVITA, vorbeste despre consumul de etnobotanice:
Semnele consumului de etnobotanice
Etnobotanicele sunt mult mai dificil de identificat decât alte tipuri de drog, deoarece pot fi găsite sub multe forme şi conţin multe substanţe chimice diferite.
Etnobotanicele au apărut iniţial ca un înlocuitor al canabisului. Pentru că iniţial nu existau teste pentru a depista consumul unor astfel de substanţe, în plus, nu erau declarate nici ilegale, mii de oameni, tineri în special, au devenit consumatori.
Semne ale consumului de etnobotanice:
- Schimbări de comportament: izolarea de familie, atitudine defensivă referitoare la consumul de droguri
- Îngrăşare sau pierdere în greutate
- Schimbări de înfăţişare şi igienă
- Confuzie, lipsa de orientare, derută
- Paranoia, comportament haotic
- Probleme legate de somn: insomnii, nelinişte, coşmaruri
- Furtul de bani de la membrii familiei
- Scăderea performanţei la şcoală sau la serviciu
- Deteriorarea relaţiilor sociale
- Lipsa de interes faţă de prietenii şi activităţile de altădată
Ce conţin aceste „spice-uri”:
Acestea conţin amestecuri de plante stropite cu diverse substanţe chimice, ulterior fiind vândute drept spice-uri. Produsul este fumat în acelaşi fel ca şi marijuana. Consumul acestor substanţe dau o senzaţie de euforie mult mai rapidă şi mai intensă decât cea dată de marijuana. Un consumator de spice-uri va avea efecte adverse mult mai grave decât un consumator de „iarbă”.
Acesta poate suferi de efecte adverse de genul:
- Convulsii şi tremurături
- Comă/Stare de pierdere a conştienţei
- Accese de vomă
- Halucinaţii şi paranoia
- Amorţeală a membrelor sau stări de agitaţie
- Creşterea presiunii sângelui şi a bătăilor inimii, suficient de grave cât să pună consumatorul în situaţie de risc
- Anxietate şi atacuri de panică
- Comportament ameninţător şi acccese de agresivitate
- Dureri de cap foarte puternice
- Incapacitatea de a vorbi
După ce a consumat etnobotanice, o persoană poate deveni violentă şi îi poate ataca pe cei din jurul său. Moartea cauzată de comportamentul violent sau suicidul sunt printre cele mai grave lucruri ce se pot întâmpla după consumul unor astfel de substanţe.
Cei mai mulţi utilizatori sunt tineri şi adolescenţi iar numărul lor este în continuă creştere. O persoană care arată semnele consumului de etnobotanice e posibil să nu se poată opri în ciuda faptului că drogul îl afectează în feluri atât de grave. Dependenţa de etnobotanice se instalează foarte rapid şi este necesar ca o astfel de persoană să intre într-un centru de reabilitare, unde cu ajutor specializat să poată găsi căi de a-şi trata dependenţa.
Creierul uman este extraordinar de complex şi legăturile sale se realizează prin milioane de neuroni, ce sunt originea gândurilor noastre, percepţiilor si deciziilor. De multe ori, alegerea de a consuma un drog pentru prima oară e facută pentru a simţi plăcere sau pentru a scăpa de depresie ori stres.
Folosirea repetată a drogului perturbă bine echilibratul sistem al creierului uman în feluri ce persistă, eventual înlocuind nevoile şi dorinţele unei persoane normale cu una singură, aceea de a găsi şi consuma drogul. În acest punct, dorinţele normale vor avea un puternic competitor cu dorinţa de a procura drogul.
Cum devine creierul dependent:
- O persoană consumă droguri, cum ar fi marijuana, cocaină sau chiar alcool, activând aceleaşi circuite ale creierului ca cele folosite în comportamentele necesare supravieţuirii, cum ar fi mâncatul, bautul, sexul. Drogul cauzează o creştere bruscă în creier a nivelului substanţei numită dopamină, ceea ce îi dă consumatorului o senzaţie intensă de plăcere. Creierul va reţine acea senzaţie de plăcere şi va dori ca aceasta să se repete.
- Exact cum hrana e necesară supravieţuirii, aşa drogul va deveni cel mai semnificativ în viaţa unui dependent. Nevoia de a obţine şi de a consuma droguri va deveni mai importantă decât orice altă nevoie, chiar decât cele necesare supravieţuirii. Dependentul nu va mai căuta drogul pentru a obţine plăcerea, ci pentru a se elibera de suferinţă.
- În unele cazuri, căutarea şi folosirea drogului va fi tot ce contează, în ciuda consecinţelor devastatoare.
- În final, controlul, alegerile şi tot ce avea valoare în viaţa unei persoane, cum ar fi familia, locul de muncă si relaţiile, sunt pierdute în faţa dependenţei.
Ce schimbări ale creierului sunt responsabile pentru o atât de dramatică modificare:
- Diminuarea acţiunii dopaminei
Oamenii depind de capacitatea creierului de a elibera dopamina pentru a experimenta plăcerea şi pentru a le motiva răspunsurile la recompensele naturale ale vieţii de zi cu zi, cum ar fi o privelişte sau mirosul unui fel de mâncare. Drogul produce creşteri mari şi foarte bruşte a nivelului dopaminei, iar răspunsul creierului va fi reducerea acţiunii dopaminei normale. În unele cazuri, perturbarea mecanismului dopaminei îl aduce pe dependent în starea de a nu mai simţi nici un fel de plăcere, nici chiar de la drogurile pe care le caută pentru a-şi hrăni dependenţa.
- Afectarea regiunilor creierului care controlează luarea deciziilor şi judecata.
Consumul de droguri afectează regiunile creierului care ne ajută pe noi să ne controlăm dorinţele şi emoţiile. Rezultatul acestei lipse de control conduce persoanele dependente la căutarea compulsivă a drogului, chiar şi când drogul îşi pierde puterea de a-i recompensa.
Dependenţa poate apărea neţinând seama de tăria de caracter a cuiva. Dependenţa de drog este insidioasă deoarece ea afectează zonele creierului de care oamenii au nevoie pentru a gândi raţional, a aplica judecăţi corecte şi a lua decizii bune pentru vieţile lor.
Tu sau o altă persoană cunoscută ţie obişnuieşte să parieze la jocuri de noroc?
Aici sunt prezentate zece semne care te ajută să depistezi când jocurile de noroc devin o problemă. Acestea te vor ajuta să apreciezi în mod just această situaţie.
Minţitul
Persoanele care obişnuiesc să parieze, în general încearcă să ascundă acest lucru faţă de persoanele din jurul lor. Ei încep să-şi mintă partenerii de viaţă, membrii familiei, colegii de muncă şi prietenii.
Recuperarea pierderilor
Unii jucători afirmă că ei doar încearcă să recupereze banii pierduţi. Ei pretind că odată ce vor avea un câştig mare, se vor opri. Unii spun că au pierdut pentru că schimbaseră strategia sau pentru că nu au fost norocoşi. Încercând să-şi recupereze pierderile, ei vor sfârşi prin a pierde şi mai mult, acumulând chiar datorii foarte mari.
Împrumutarea de bani
De ce jucătorii împătimiţi ajung să aibă probleme financiare foarte mari? Ei încep să împrumute bani de la familie, prieteni, colegi de muncă sau chiar de la străini, fără să admită adevăratul motiv pentru care ar avea nevoie de bani. Unii au persoane care le plătesc datoriile făcute la jocurile de noroc, iar alţii se îndatorează la bancă pentru a putea plăti.
Creşterea continuă a mizei
Similar persoanelor care consumă droguri sau au probleme cu alcoolul şi dependenţii de jocuri de noroc au nevoie să crească suma banilor pariaţi, pentru a se simţi bine. Cu alte cuvinte, ei trebuie să parieze din ce în ce mai mult pentru a avea acea senzaţie de euforie pe care o doresc.
Obsesia pentru jocuri de noroc
Atunci când se instalează dependenţa de jocuri de noroc, persoanele în cauză nu se mai pot gândi decât la ultima oară când au jucat şi la următorul timp când vor putea juca din nou. Orice motiv devine suficient pentru a merge si a juca jocuri de noroc si vor încerca orice strategie pentru a face rost de banii necesari.
Incapacitatea de a se opri
Mulţi dependenţi de jocuri de noroc stiu ca nu ar trebui să cheltuie sume atât de mari si ar dori să renunţe. Ei încearcă în repetate rânduri, dar nu pot controla impulsul de a juca.
Jocurile de noroc ca necesitate
Când încearcă să renunţe la dependenţa de jocuri de noroc, unii jucători experimentează simptome de sevraj psihologic. Similar persoanelor care au o problemă cu alcoolul sau drogurile, aceaştia pot deveni iritaţi, nerăbdători, agitaţi sau tensionaţi dacă nu reuşesc să practice jocurile de noroc.
Practicarea jocurilor de noroc pentru a uita
Dependenţii folosesc jocurile de noroc pentru a-şi abate atenţia, a uita de problemele lor sau pentru a-şi reduce stresul. Jocurile de noroc nu sunt folosite doar pentru a-şi produce satisfacţie, ci îi ajută să se simtă bine şi să scape de problemele care îi preocupă. Urmarea va fi că însăşi practicarea jocurilor de noroc îi va cauza persoanei o mulţime de probleme.
Comiterea de fapte ilegale pentru a putea juca
În ciuda pierderilor financiare, dependenţii de jocuri de noroc vor continua să joace şi banii lor vor continua să scadă. Împrumutul banilor de la familie, prieteni sau colegi nu va mai fi suficient. Pentru a putea practica jocurile de noroc, aceştia pot ajunge să comită infracţiuni.
Când jocurile de noroc devin centrul universului pentru persoana dependentă
Din cauza dependenţei, cei care practică jocuri de noroc pot ajunge la grave probleme financiare, sociale şi viaţa profesională le va fi afectată. Toate lucrurile care sunt legate de viaţa lor ajung să fie afectate de jocurile de noroc. Aceştia îşi pun în situaţii de risc familiile, prietenii, studiile, locurile de muncă şi viitoarele planuri de carieră.
Drogurile sunt produse chimice. Diferitele tipuri de droguri, datorită structurii lor chimice, pot afecta corpul uman în diferite moduri. De fapt, există droguri care pot afecta creierul şi organismul unei persoane în moduri care durează mult după încetarea consumului de droguri sau ale căror efecte sunt permanente.
În funcţie de drog, acesta poate pătrunde în organismul uman în mai multe feluri, incluzând injecţiile, inhalarea sau ingerarea. Metoda de introducere a drogului în corpul uman are impact asupra felului în care acesta va afecta persoana. Spre exemplu: injectarea duce drogul direct în fluxul sanguin, suferind efecte rapide în timp ce ingerarea face ca acesta sa treacă prin sistemul digestiv, întârziind efectele.
Majoritatea drogurilor folosite ţintesc direct sau indirect sistemul de recompensa al creierului, inundând circuitul cu dopamină. Dopamina este un neuro-transmiţator prezent în regiunile creierului, care reglează mişcarea, emoţia, cunoaşterea, motivarea şi sentimentele de plăcere. Când drogurile ajung în creier, acestea pot de fapt să afecteze modul de funcţionare a creierului. Aceste schimbari sunt cele ce duc la utilizarea compulsivă a drogurilor, semnul dependenţei.
Este dependenţa de drog o afecţiune mintală?
Da. Dependenţa de drog modifică fundamental creierul, perturbând la persoanele normale ierarhia nevoilor şi a dorinţelor, adăugând noi priorităţi legate de procurarea şi folosirea drogului. Rezultatul acestui comportament este incapacitatea de a-ţi controla impulsurile, în ciuda consecinţelor negative. Acest comportament este întâlnit şi în cazul altor afecţiuni mintale.
Ce este comorbiditatea?
Vorbim de comorbiditate atunci când un pacient prezintă două sau mai multe afecţiuni psihologice în acelaşi timp. Ele pot apărea în acelaşi timp sau una după cealaltă. Comorbiditatea implică de asemenea interacţiuni între aceste afecţiuni, care pot le agrava starea.
Cât de des se asociază afecţiunile mintale cu dependenţa de droguri?
Multe persoane care sunt dependente de droguri sunt de asemenea diagnosticate cu alte afecţiuni mintale. De exemplu, comparativ cu restul populaţiei, dependenţii au de doua ori mai multe şanse să sufere de depresie şi tulburări de anxietate.
De ce apar aceste tulburari?
Deşi tulburările cauzate de consumul de droguri apar de multe ori împreună cu alte afecţiuni mintale, acest lucru nu înseamnă că una o cauzează pe cealaltă. De fapt, încercarea de a stabili care a apărut prima sau cauza pentru care s-a ivit, poate fi dificilă. Oricum, cercetările sugerează următoarele posibilitaţi pentru cauza asocierii consumului de droguri cu afecţiunile mintale:
- Simptomele abuzului de droguri pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecţiuni mintale. Riscul crescut de a suferi de psihoză al consumatorilor de marijuana sugerează această posibilitate.
- Afecţiunile mintale pot conduce la consumul de droguri, acesta fiind uneori văzut de cel dependent ca o metodă de tratament. Pacienţii ce suferă de anxietate ori depresie se pot refugia în consumul de alcool, tutun sau alte droguri pentru a-şi alina temporar simptomele.
Aceste tulburări pot fi de asemenea cauzate de alţi factori de risc, cum ar fi:
- Vulnerabilitatea genetică: Factorii de predispoziţie genetică pot face o persoană susceptibilă de a dezvolta atât dependenţă, cât şi alte afecţiuni mintale sau de a avea un risc major de a dezvolta o a doua tulburare după ce prima deja este existentă.
- Factori declanşatori din mediu: Stresul, traumele (cum ar fi abuzul fizic sau sexual) şi expunerea timpurie la droguri sunt factori des intâlniţi ce pot conduce spre dependenţă şi alte afecţiuni mintale.
- Implicarea unor regiuni similare din creier: Partea creierului care răspunde la recompense şi stres, de exemplu, este afectată de droguri şi poate arăta disfuncţionalităţi la pacienţii cu certe probleme mintale.
Tulburările cauzate de consumul de drog şi afecţiunile mintale sunt tulburări care se dezvoltă în timp. Acest lucru înseamnă că tulburările mintale apar in tinereţe, uneori chiar mai devreme, atunci când creierul este în proces de dezvoltare. Expunerea timpurie la droguri poate modifica creierul, crescând riscul persoanei de a dezvolta afecţiuni mintale. De asemenea, simptomele timpurii ale unei afecţiuni mintale pot indica un risc crescut de a consuma droguri mai târziu.
Cum pot fi aceste stări comorbide diagnosticate şi tratate?
Rata înaltă a comorbidităţii dintre consumul de droguri şi afecţiunile mintale necesită studii cât mai cuprinzătoare, care să identifice şi să evalueze ambele probleme. În consecinţă, oricine caută tratament pentru dependenţa de droguri sau altă afecţiune mintală ar trebui verificat pentru ambele şi tratat în consecinţă. Anumite terapii comportamentale încearcă să trateze stările comorbide. Aceste abordări se potrivesc anumitor pacienţi în funcţie de vârsta lor, specificul drogului folosit, precum şi de alţi factori. Alte terapii s-au dovedit mai eficiente pentru adolescenţi, în timp ce altele au avut rezultate remarcabile la adulţi. Unele dintre ele au fost destinate familiilor şi grupurilor, altele pentru persoane distincte.
Psiho-drama este caracterizată de utilizarea în mod terapeutic a unor procese specifice dramaturgiei (teatrului), printre care se numără jocul de rol, naraţia şi improvizaţia, pentru a îmbunătăţi stima de sine, pentru însuşirea unor comportamente pozitive, pentru a facilita dezvoltarea personală, pentru a îmbunătăţi stima de sine, şi pentru a consolida un sistem decizional pro-activ necesar în procesul de recuperare.
Psiho-drama este reprezentată printr-o abordare experenţială, activă prin care terapeutul ghidează clientul spre a depăşi blocaje emoţionale, probleme psihice, traume, probleme familiale, sociale, educaţionale şi chiar vocaţionale. Procesul psiho-dramatic conduce clienţii către setarea unor obiective şi către atingerea acestora, prin însuşirea de noi abilităţi pentru exprimarea emoţiilor, pentru îmbunătăţirea relaţionărilor interpersonale şi prin explorarea diferitelor roluri pe care clientul şi le însuşeşte în viaţa personală.
Cum funcţionează psiho-drama pentru persoanele cu adicţii?
Psiho-drama promovează medii în care persoanele dependente pot să îşi exprime în mod deschis emoţiile, să dezvolte abilităţi de comunicare, să realizeze conexiuni interioare. Este deosebit de eficientă în terapia dependenţelor, întrucât oferă clienţilor oportunitatea de a se poziţiona în diferite situaţii în care să poată exersa noile comportamente necesare pentru menţinerea abstinenţei.
Prin exerciţii de joc de rol şi de improvizaţie, clienţii sunt ajutaţi să depaşeasca stadiul de negare şi de falsă justificare a consumului, prin confruntarea directă a efectelor negative ale consumului, expunându-se în situaţii similare celor din viaţa reală. Totodată, clienţii sunt expusi, în cadru controlat, în situaţii în care obişnuiau să consume, fiind astfel ajutaţi să îşi construiască strategii eficiente de menţinere a abstinenţei,prin exersarea noilor tipare comportamentale.
Psiho-drama are urmatoarele beneficii:
- Îmbunătăţirea stimei de sine şi auto-disciplina. Persoanele cu adicţii se comportă deseori în raport cu “etichetele” pe care le primesc din partea societăţii, familiei, colegilor şi chiar pe care şi le atribuie singuri. Prin interpretare de rol, clienţii îşi redescoperă potenţialul, umanitatea, punctele forte şi valorile.
- Îmbunătăţirea abilităţilor sociale de comunicare. Clienţii au oportunitatea de a crea noi relaţii sociale, începând cu membrii grupului de terapie, în pregătirea pentru reabilitarea relaţiilor distruse în trecut şi de stabilirea unor noi relaţii pozitive.
- Însuşirea unui nou stil de viata. Prin exersarea comportamentelor constructive, clienţii îşi însuşesc abilităţile necesare pentru obţinerea şi menţinerea unui loc de munca, pentru menţinerea abstinenţei sau pentru a contribui productiv în comunitate.
- Îmbunătăţirea conştientizării efectelor negative ale adicţiei asupra organismului, minţii, familiei şi comunităţii.
Pe vremea cand îmi săvârșeam pedeapsa în închisoare, am întâlnit multe persoane care erau închise pentru fapte săvârșite sub influența substanțelor, împotriva celor dragi. Una dintre ele (îi vom spune Amber) a jefuit casa bunicii sale cât timp era sub influența pastilelor. A furat toate bijuteriile din casă, un laptop și un televizor, după care a amanetat toate obiectele pentru mai puțin de 200 de euro.
Bunica lui Amber o crescuse de mică și muncise din greu pentru a-i oferi un trai decent – așa deci, de ce a trădat-o Amber intr-un asemenea mod? Amber, cea pe care o cunosc acum, este o persoană integră (acum, că este abstinentă), iar faptul că comisese o așa infracțiune pare de necrezut.
Situația lui Amber ilustrează perfect de ce este important să separăm comportamentul asociat adicției de persoana dependentă. Oamenii nu sunt definiți de dependența acestora.
Dependența..mai mult decât ceea ce pare la prima vedere
Dependența este o afecțiune cronică ce “scurtcircuitează” creierul, afectându-i atât structura cât și modul în care funcționeaza. Adicția alterează profund modul in care persoana gândește, mai întâi afectând modul in care creierul percepe plăcerea urmând ca până in final să conduca persoana către comportamente compulsive – în ciuda oricăror consecințe negative.
Din cauza modificărilor marcante în gândirea și comportamentul dependentului, acesta ajunge să se transforme într-un străin pe care familia și prietenii nu-l recunosc și cu siguranță îl displac.
Pentru persoanele din jur, soluția poate părea simplă: “Renunță! Nu mai consuma! Oprește-te o dată si pentru totdeauna, fără a mai privi în urmă”. Dar dependentul este controlat de o nevoie imperioasă de consum, atât din punct de vedere psihologic, cât si fizic.
Drogurile influențează producerea unei substațe secretată în mod normal în creier, care se numește DOPAMINĂ. Aceasta activează regiunea creierului responsabilă de resimțirea plăcerii. In timp, organismul se obișnuiește atât de mult cu prezența drogului, încât nu mai poate secreta dopamină prin propriile mecanisme, ajungând ca absența drogului din organism să producă efecte secundare neplăcute – sevrajul. În unele cazuri, sevrajul este atât de puternic, încât poate produce convulsii si chiar poate provoca moartea.
Nu abandonați o persoană dependentă
Odată ce devine dependentă, relația persoanei cu drogul devine cea mai importantă din viața acesteia. Orice factor care poate pune în pericol această relație – cum a fost bunica, în cazul lui Amber – va fi privit ca pe o amenințare și eliminat.
Este important de știut că persoana dependentă nu îi rănește pe cei dragi în mod intenționat, deși așa poate părea din exterior. Amber nu a furat din casa bunicii pentru că a dorit să pună mai presus drogul decât persoana mult iubită, a acționat astfel deoarece, în mintea ei, părea că este nevoită. Din punctul de vedere al lui Amber, era o situație de viață și de moarte. Ea nu putea percepe că avea posibilitatea de a alege – devenise lipsită de putere în fața adicției.
În realitate, să iubești o persoană dependentă este, de cele mai multe ori, dureros. Dar este important să realizăm că o persoană dependentă nu mai este capabilă să fie în controlul propriilor decizii. Persoana pe care o iubești și pe care o cunoști încă există – dar este nevoie de determinare şi de angajament pentru recuperare.
Nu renunța la persoana dependentă, aceasta are nevoie de susținerea celor apropiați mai mult ca niciodată. În perioadele de stres şi furie, încercați să faceți distincția între comportamentul asociat adicției și persoana pe care o cunoașteți și iubiți.
